Când dansează marea

 Cu brațele-i puternice cuprinde pământul
 Și-l apără asemeni unui părinte iubitor de copii.
 Ușor sau năprasnic îi spulberă pletele vântul ,
 uneori râde cu soarele, alteori plânge
 semănând când bucurii, când lacrimi târzii.
 Privește spre cer și-și pleacă greu genele sărutate de lumină.
 Suspină..
 și pescărușii albi îi mângâie rănile
 Cântă șoptit și dulce asemeni sirenelor,
 iar undele cântecului se pierd în depărtări.
 Când dansează marea, pretutindeni vi
satoare rămân zările.