Povestea ,,debutantei'' dedicate
Numele meu este Maria Neamțu, în vârstă de aproximativ 26 de ani,( pe data de 15 august) având funcția de profesor suplinitor calificat pe catedra de Limba și literatura română. Am început să scriu aceste lucruri pentru blog acum patru luni de zile, în momentul cel mai urât din cariera mea de profesor, moment în care am rămas fără loc de muncă, deoarece, așa cum mi-am asumat atunci când am luat postul, titularul a revenit la post, și uite așa s-a încheiat parcursul meu școlar...Au fost momente în care nu înțelegeam ce se întâmplă, momente în care mă întrebam de ce se întâmplă toate acele lucruri, momente în care mi-am pus la îndoială capacitatea de a face față situației...
Totul a început acum trei ani de zile. Am intrat în acest sistem controversat, și am ajuns să îmi dau seama că iubesc să fiu profesor, iubesc elevii, iubesc să mă dedic acestei meserii minunate așa cum consider eu, și totul pentru ca elevii mei să fie fericiți și realizați! Am interacționat cu sute de elevi, și știu, cu siguranță, că am reușit să rămăn în inimile multora, fără nicio urmă de modestie. De ce spun acest lucru? Pentru că le-am fost mai mult decât un simplu profesor. Le-am fost prietenă, mamă, confidentă..
Am intrat în învățământ la vârsta de 22 de ani, timidă, panicată. dar și cu o dorință imensă de a realiza ceva. Am avut parte de momente frumoase alături de elevi, dar și de colegi, am legat prietenii pe viață, dar poate cel mai important, mi-am găsit omul alături de care îmi voi petrece tot restul vieții! Îmi doresc să rămân și să practic această meserie cât mai mult timp, dar îmi doresc să se schimbe și sistemul de învățământ din România...Și spun aces lucru cu mare regret...Am vrut să plec în această vară în Anglia, pentru a putea să-mi găsesc un nou loc de muncă, ar fi fost de preferat tot în învățământ, însă acest nou virus mi-a cam dat planurile peste cap...Aștept cu nerăbdare să dau din nou examenul de titularizare, în speranța că voi reuși să dovedesc faptul că zecile, sutele de ore pe care le-am petrecut cu capul în cărți, în trei ani de zile, nu sunt în zadar...
Vă doresc mult succes tuturor în tot ceea ce v-ați propus, și multă răbdare și pasiune...
Totul a început acum trei ani de zile. Am intrat în acest sistem controversat, și am ajuns să îmi dau seama că iubesc să fiu profesor, iubesc elevii, iubesc să mă dedic acestei meserii minunate așa cum consider eu, și totul pentru ca elevii mei să fie fericiți și realizați! Am interacționat cu sute de elevi, și știu, cu siguranță, că am reușit să rămăn în inimile multora, fără nicio urmă de modestie. De ce spun acest lucru? Pentru că le-am fost mai mult decât un simplu profesor. Le-am fost prietenă, mamă, confidentă..
Am intrat în învățământ la vârsta de 22 de ani, timidă, panicată. dar și cu o dorință imensă de a realiza ceva. Am avut parte de momente frumoase alături de elevi, dar și de colegi, am legat prietenii pe viață, dar poate cel mai important, mi-am găsit omul alături de care îmi voi petrece tot restul vieții! Îmi doresc să rămân și să practic această meserie cât mai mult timp, dar îmi doresc să se schimbe și sistemul de învățământ din România...Și spun aces lucru cu mare regret...Am vrut să plec în această vară în Anglia, pentru a putea să-mi găsesc un nou loc de muncă, ar fi fost de preferat tot în învățământ, însă acest nou virus mi-a cam dat planurile peste cap...Aștept cu nerăbdare să dau din nou examenul de titularizare, în speranța că voi reuși să dovedesc faptul că zecile, sutele de ore pe care le-am petrecut cu capul în cărți, în trei ani de zile, nu sunt în zadar...
Vă doresc mult succes tuturor în tot ceea ce v-ați propus, și multă răbdare și pasiune...
Comentarii
Trimiteți un comentariu