Oră de rătăcire
Nu mă privi astfel, iubite!
Ai pus așa mult suflet în vorbele tale
că nici nu mai știi
de ești tu sau un altul.
Ai știut să mă chemi
când ți-a fost dor de iubire,
și-ai știut să m-alungi
când aveam nevoie de-a ta mângâiere.
De ce-ți plâng ochii, iubite?
Nicicând nu ai știut ce-i tristețea!
E groaznic! Îți plânge și gândul, iubite!
Ești trist,
sau poate e doar
...o părere.
Ai pus așa mult suflet în vorbele tale
că nici nu mai știi
de ești tu sau un altul.
Ai știut să mă chemi
când ți-a fost dor de iubire,
și-ai știut să m-alungi
când aveam nevoie de-a ta mângâiere.
De ce-ți plâng ochii, iubite?
Nicicând nu ai știut ce-i tristețea!
E groaznic! Îți plânge și gândul, iubite!
Ești trist,
sau poate e doar
...o părere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu